Blestemul lui Tutankhamon


Dupa cîteva luni de la deschiderea mormîntului lui Tutankhamon au început ghinioanele. „Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulburã pe faraon“. Aceastã inscripţie, descoperitã în mormîntul lui Tutankamon, a cãpãtat un straniu ecou pentru cei care au profanat mormîntul. În 1903,un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo pentru a face noi sãpãturi. El a reuşit sã atragã colaborarea unui tînãr, dar remarcabil arheolog, Howard Carter. 

La 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon şi Calender au coborît pentru prima data în mormînt. Se spune cã cei doi, Carter şi Carnavon, au descoperit mormîntul mai devreme, dar au ţinut ascuns acest eveniment deoarece au gãsit mormîntul intact. Ca sã se ştie cã a fost profanat, ei au lãsat mormîntul în dezordine. La 18 februarie, s-a fãcut „inaugurarea oficialã“ a sãpãturilor. Dupã cîteva zile, lordul Carnavon a murit înţepat de un ţînţar, spunînd, înainte de a muri: „S-a terminat, am auzit chemarea şi mã pregãtesc!“. În acel moment, lumina s-a stins în camerã şi, de altfel, în tot hotelul. Aşa s-a nãscut legenda blestemului lui Tutankamon.

Astăzi, ipoteză doctorului Dean este aproape unanim aceptată. El susţine că motivul decesului celor care au intrat în mormîntul faraonului nu este blestemul, ci un soi de ciupercă (aspergillus niger) ai cărei spori, pătrunzînd în plămîni, găsesc condiţii propice de germinare şi se dezvoltă repede, formînd colonii ce provoacă leziuni în ţesutul pulmonar. Absorbite de sînge, toxinele sînt transportate în creier şi acţionează asupra sistemului nervos central, provocînd halucinaţii de genul celor produse de acidul lisergic sau de Mescalină. Totuşi, o întrebare există: sînt simple coincidenţe, sau blestemul există? 

Carnarvon a murit după două luni de la intrarea în mormîntul lui Tutankhamon. La 6 ani după ce acesta murise, mai decedaseră încă 12 persoane care făcuseră parte din echipă lui. În anii ce au urmat, au murit alţi cîţiva oameni care au avut legătură cu expediţia.



 Lista cea lungă cu morţi a început în aprilie 1923, cînd Carnarvon s-a trezit în camera de hotel din Cairo simţindu-se rău. Cînd fiul său a intrat ca să-l vadă, Carnarvon era deja inconştient. Iar în acea noapte a şi murit. Moartea lui s-a datorat unei muşcături de ţînţar – muşcătură identică cu cea de pe obrazul mumificat al lui Tutankhamon. Lista nu se  mai oprea. 

Secretarul expediţiei, Richard Bethell, a fost găsit mort în patul său. Radiologul Archibald Reid, care a folosit razele X pe corpul faraonului, se plîngea că este epuizat. La scurt timp după întoarcerea în Anglia, a murit. Arheologul Arthur Mace, care a fost unul dintre conducătorii expediţiei, a intrat, brusc, în comă şi a murit înainte că doctorii să poată să stabilească diagnosticul. 

În 1930, doar 2 dintre membrii echipei care au intrat în mormîntul regelui mai erau în viaţă. Blestemul faraonului a avut efect şi după jumătate de secol din momentul în care a decedat prima victimă. În 1970, singurul supravieţuitor al expediţiei, bătrînul Richard Adamson, în vîrstă de 70 de ani, a dat un interviu la un post de televiziune. El a spus telespectatorilor că nu crede în blestemul lui Tutankhamon. După ce a plecat de la studioul de televiziune cu taxiul, maşina a fost implicată într-un accident. Adamson a fost aruncat din maşină pe asfalt, şi a fost ucis de o trăsură. Era pentru a treia oară cînd spusese în public că nu crede în blestem. 

Prima oară, soţia sa a murit la 48 de ore după această remarcă. A două oară, fiul său şi-a rupt coloană vertebrală într-un accident de avion. După a treia întîmplare, Adamson a afirmat: „Pînă astăzi, am refuzat să cred că este vreo legătură între blestem şi ceea ce i s-a întîmplat familiei mele. Dar acum am unele dubii“.  

În 1972, s-a ajuns la un acord ca tezaurul lui Tutankhamon din Muzeul din Cairo să fie expus la Muzeul din Londra . Transportul a fost supravegheat de doctorul Gamal Mehrez, care era directorul general al Departamentului de Antichităţi al muzeului şi răspundea de mumiile şi comorile faraonilor. El a spus că: „Eu, mai mult că oricare altă persoană din această lume, am avut legătură cu mormintele şi mumiile faraonilor. Şi, totuşi, sînt în viaţă. Nu cred nici o clipă în blestem“. 

Tezaurul lui Tutankhamon a fost mutat de la Muzeul din Cairo pe data de 3 februarie 1972. În ziua respectivă, doctoral Mehrez a murit subit. Avea 52 de ani. Realitate sau simple coincidenţe, Blestemul lui Tutankhamon naşte, şi astăzi, aceleaşi întrebări care vor rămîne şi în viitor sub semnul misterului.


Share on Google Plus

About Just Admin

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Gallery